Ubuntu Manpage: pacman.conf - fișier de configurare a administratorului de pachete «pacman»

NUME

       pacman.conf - fișier de configurare a administratorului de pachete «pacman»

SINOPSIS

       /etc/pacman.conf

DESCRIERE

       «pacman», folosind libalpm(3), va încerca să citească „pacman.conf” de fiecare dată când este invocat.
       Acest fișier de configurare este împărțit în secțiuni sau depozite. Fiecare secțiune definește un depozit
       de pachete pe care «pacman» îl poate folosi atunci când caută pachete în modul --sync. Excepție face
       secțiunea „options”, care definește opțiunile globale.

       Comentariile sunt acceptate numai dacă se începe o linie cu simbolul hash (#). Comentariile nu pot începe
       în mijlocul unei linii.

EXEMPLU

           #
           # pacman.conf
           #
           [options]
           NoUpgrade = etc/passwd etc/group etc/shadow
           NoUpgrade = etc/fstab

           [core]
           Include = /etc/pacman.d/core

           [custom]
           Server = file:///home/pkgs

           Notă

           Fiecare directivă trebuie să fie scrisă de forma: „NoUpgrade”, adică, cuvintele încep cu majusculă
           urmată de minuscule, iar cuvintele se scriu fără spații sau alte caractere între ele. Dacă nu se
           respectă cazul, directiva nu va fi recunoscută. De exemplu, noupgrade sau NOUPGRADE nu va funcționa.

OPȚIUNI

RootDir = /ruta/către/directorul-rădăcină
Stabilește directorul rădăcină implicit în care pacman va instala. Această opțiune este utilizată
dacă doriți să instalați un pachet pe o partiție montată temporar, care este „deținută” de un alt
sistem, sau pentru o instalare chroot. NOTĂ: Dacă ruta bazei de date sau a fișierului jurnal nu sunt
specificate nici în linia de comandă, nici în pacman.conf(5), locația lor implicită va fi în
interiorul acestei rute rădăcină.

DBPath = /ruta/către/directorul-bazei_de_date
Suprascrie locația implicită a directorului bazei de date. Valoarea implicită este /var/lib/pacman/.
Majoritatea utilizatorilor nu vor avea nevoie să definească această opțiune. NOTĂ: dacă este
specificată, aceasta este o rută absolută, iar ruta rădăcinii nu este preadăugată automat.

CacheDir = /ruta/către/directorul-cache
Suprascrie locația implicită a directorului cache al pachetelor. Valoarea implicită este
/var/cache/pacman/pkg/. Pot fi specificate mai multe directoare de cache, iar acestea sunt încercate
în ordinea în care sunt listate în fișierul de configurare. Dacă un fișier nu se găsește în niciun
director cache, acesta va fi descărcat în primul director cache cu acces la scriere. NOTĂ: aceasta
este o rută absolută, ruta rădăcinii nu este preadăugată automat.

HookDir = /ruta/către/directorul-hook
Adaugă directoare pentru a căuta cârlige alpm în plus față de directorul de cârlige de sistem
(/usr/share/libalpm/hooks/). Valoarea implicită este /etc/pacman.d/hooks. Pot fi specificate mai
multe directoare, cârligele din directoarele ulterioare având prioritate față de cele din
directoarele anterioare. NOTĂ: aceasta este o rută absolută, ruta rădăcinii nu este preadăugată
automat. Pentru mai multe informații despre cârligele alpm, consultați alpm-hooks(5).

GPGDir = /ruta/către/directorul-gpg
Suprascrie locația implicită a directorului care conține fișierele de configurare pentru GnuPG.
Valoarea implicită este /etc/pacman.d/gnupg/. Acest director ar trebui să conțină două fișiere:
„pubring.gpg” și „trustdb.gpg”. „pubring.gpg” conține cheile publice ale tuturor împachetatorilor.
„trustdb.gpg” conține o așa-numită bază de date de încredere, care specifică faptul că aceste chei
sunt autentice și de încredere. NOTĂ: aceasta este o rută absolută, ruta rădăcină nu este preadăugată
automat.

LogFile = /ruta/către/directorul-jurnal
Suprascrie locația implicită a fișierului de jurnal «pacman». Valoarea implicită este
/var/log/pacman.log. Aceasta este o rută absolută, iar directorul rădăcină nu este preadăugat.

HoldPkg = pachet ...
Dacă un utilizator încearcă să --remove un pachet care este listat în HoldPkg, pacman va cere
confirmare înainte de a continua. Sunt permise modelele globale de tip Shell.

IgnorePkg = pachet ...
Îi indică lui pacman să ignore orice actualizări pentru acest pachet atunci când efectuează un
--sysupgrade. Sunt permise modelele globale de tip Shell.

IgnoreGroup = grup ...
Îi indică lui pacman să ignore orice actualizări pentru toate pachetele din acest grup atunci când
efectuează un --sysupgrade. Sunt permise modelele globale de tip Shell.

Include = /ruta/către/fișierul_de_configurare
Includeți un alt fișier de configurare. Acest fișier poate include depozite sau opțiuni generale de
configurare. Caracterele joker din rutele specificate vor fi extinse pe baza regulilor glob(7).

Architecture = auto &| i686 &| x86_64 | ...
Dacă este definită, pacman va permite instalarea doar a pachetelor cu arhitecturile date (de exemplu
i686, x86_64, etc). Valoarea specială auto va folosi arhitectura sistemului, furnizată prin «uname
-m». Dacă nu este definită, nu se face nicio verificare a arhitecturii. NOTĂ: Pachetele cu
arhitectura specială any pot fi instalate oricând, deoarece sunt menite să fie independente de
arhitectură.

XferCommand = /ruta/către/comanda %u [%o]
Dacă este definită, un program extern va fi utilizat pentru a descărca toate fișierele de la
distanță. Toate instanțele de %u vor fi înlocuite cu URL-ul de descărcare. Dacă este prezentă,
instanțele de %o vor fi înlocuite cu numele de fișier local, plus o extensie „&.part”, care permite
programelor precum «wget» să facă reluări de fișiere în mod corespunzător.

Această opțiune este utilă pentru utilizatorii care întâmpină probleme cu suportul HTTP/FTP
încorporat sau care au nevoie de suportul proxy mai avansat care vine cu instrumente precum «wget».

NoUpgrade = fișier ...
Toate fișierele listate cu o directivă NoUpgrade nu vor fi atinse niciodată în timpul
instalării/actualizării unui pachet, iar noile fișiere vor fi instalate cu extensia .pacnew. Aceste
fișiere se referă la fișiere din arhiva pachetului, deci nu includeți bara oblică din față (RootDir)
atunci când le specificați. Modelele globale de tip Shell sunt permise. Este posibilă inversarea
corespondențelor prin adăugarea unui fișier cu semnul exclamării. Fișierele inversate vor avea ca
rezultat faptul că fișierele aflate anterior pe lista neagră vor fi din nou pe lista albă.
Potrivirile ulterioare le vor anula pe cele anterioare. Un semn de exclamare sau o bară oblică
inversă literală trebuie să fie eludate.

NoExtract = fișier ...
Toate fișierele listate cu o directivă NoExtract nu vor fi niciodată extrase dintr-un pachet în
sistemul de fișiere. Acest lucru poate fi util atunci când nu doriți ca o parte a unui pachet să fie
instalată. De exemplu, dacă rădăcina httpd utilizează un index.php, atunci nu doriți ca fișierul
index.html să fie extras din pachetul apache. Aceste fișiere se referă la fișiere din arhiva
pachetului, deci nu includeți bara oblică din față (RootDir) atunci când le specificați. Modelele
globale de tip Shell sunt permise. Este posibilă inversarea corespondențelor prin adăugarea unui
fișier cu semnul exclamării. Fișierele inversate vor avea ca rezultat faptul că fișierele aflate
anterior pe lista neagră vor fi din nou pe lista albă. Potrivirile ulterioare le vor anula pe cele
anterioare. Un semn de exclamare sau o bară oblică inversă literală trebuie să fie eludate.

CleanMethod = KeepInstalled &| KeepCurrent
Dacă este stabilită la KeepInstalled (valoarea implicită), operația -Sc va curăța pachetele care nu
mai sunt instalate (nu mai sunt prezente în baza de date locală). Dacă este stabilită la KeepCurrent,
-Sc va curăța pachetele depășite (care nu sunt prezente în nicio bază de date de sincronizare). Cel
de-al doilea comportament este util atunci când memoria cache a pachetelor este partajată între mai
multe mașini, unde bazele de date locale sunt de obicei diferite, dar bazele de date de sincronizare
utilizate pot fi aceleași. Dacă sunt specificate ambele valori, pachetele sunt curățate numai dacă nu
sunt instalate local și nu sunt prezente în nicio bază de date de sincronizare cunoscută.

SigLevel = ...
Stabilește nivelul implicit de verificare a semnăturii. Pentru mai multe informații, consultați
Verificarea semnăturilor pachetelor și bazelor de date de mai jos.

LocalFileSigLevel = ...
Stabilește nivelul de verificare a semnăturii pentru instalarea pachetelor utilizând operația „-U” pe
un fișier local. Folosește valoarea din SigLevel ca valoare implicită.

RemoteFileSigLevel = ...
Stabilește nivelul de verificare a semnăturii pentru instalarea pachetelor utilizând operația „-U” pe
un fișier la distanță URL. Folosește valoarea din SigLevel ca valoare implicită.

UseSyslog
Înregistrează mesajele de acțiune prin syslog(). Aceasta va introduce intrări de jurnal în
/var/log/messages sau echivalent.

Color
Activează automat culorile doar atunci când ieșirea pacman este pe un tty.

NoProgressBar
Dezactivează barele de progres. Acest lucru este util pentru terminalele care nu acceptă caractere de
eludare.

CheckSpace
Efectuează o verificare aproximativă a spațiului disponibil pe disc înainte de instalarea pachetelor.

VerbosePkgLists
Afișează numele, versiunea și dimensiunea pachetelor țintă formatate sub formă de tabel pentru
operațiile de actualizare, sincronizare și eliminare.

DisableDownloadTimeout
Dezactivează valorile implicite pentru limita de viteză redusă și expirarea timpului de așteptare la
descărcări. Utilizați această opțiune dacă aveți probleme la descărcarea fișierelor cu proxy și/sau
poartă de acces de securitate.

ParallelDownloads = ...
Specifică numărul de fluxuri de descărcări simultane. Valoarea trebuie să fie un număr întreg
pozitiv. Dacă această opțiune de configurare nu este setată, atunci se utilizează un singur flux de
descărcare (adică descărcările se efectuează secvențial).

DownloadUser = nume-utilizator
Specifică utilizatorul la care se trece pentru descărcarea fișierelor. Dacă această opțiune de
configurare nu este definită, atunci descărcările sunt efectuate ca utilizatorul care execută pacman.

DisableSandbox
Dezactivează sandbox-ul implicit aplicat procesului de descărcare a fișierelor pe sistemele Linux.
Util în cazul în care vă confruntați cu eșecuri legate de „landlock” (fără legătură cu exteriorul) în
timpul descărcării fișierelor atunci când rulați un nucleu Linux care nu acceptă această
caracteristică.

SECȚIUNI ALE DEPOZITULUI

Fiecare secțiune a depozitului definește un nume de secțiune și cel puțin o locație în care pot fi găsite
pachetele. Numele secțiunii este definit de șirul de caractere între paranteze drepte (cele două de mai
sus sunt core și custom). Numele depozitelor trebuie să fie unice, iar numele local este rezervat pentru
baza de date a pachetelor instalate. Locațiile sunt definite cu directiva Server și urmează o structură
de denumire URL. Dacă doriți să utilizați un director local, puteți specifica drumul complet cu un prefix
„file://” așa cum se arată mai sus.

Un mod obișnuit de a defini locațiile pentru bazele de date utilizează directiva Include. Pentru fiecare
depozit definit în fișierul de configurare, o singură directivă Include poate conține un fișier care
enumeră serverele pentru depozitul respectiv.

[core]
# utilizează mai întâi acest server
Server = ftp://ftp.archlinux.org/$repo/os/$arch
# utilizează în continuare serverele definite în lista de oglinzi de mai jos
Include = {sysconfdir}/pacman.d/mirrorlist

Ordinea depozitelor din fișierele de configurare contează; depozitele listate primele vor avea prioritate
față de cele listate mai târziu în fișier atunci când pachetele din două depozite au nume identice,
indiferent de numărul versiunii.

Include = ruta
Include un alt fișier de configurare. Acest fișier poate include depozite sau opțiuni generale de
configurare. Caracterele joker din rutele specificate vor fi extinse pe baza regulilor glob(7).

CacheServer = url
O adresă URL completă către o locație în care pot fi găsite pachetele și semnăturile (dacă sunt
disponibile) pentru acest depozit. Serverele de tip cache vor fi încercate înaintea oricăror servere
care nu sunt de tip cache, nu vor fi eliminate din fondul de servere pentru erori de descărcare 404
și nu vor fi utilizate pentru fișierele bazei de date.

Server = url
O adresă URL completă către o locație în care pot fi găsite baza de date, pachetele și semnăturile
(dacă sunt disponibile) pentru acest depozit.

În timpul analizei, pacman va defini variabila $repo cu numele secțiunii curente. Acest lucru este
adesea utilizat în fișierele specificate cu ajutorul directivei Include, astfel încât toate
depozitele să poată utiliza același fișier oglindă. pacman definește, de asemenea, variabila $arch la
prima (sau singura) valoare a opțiunii Architecture, astfel încât același fișier oglindă poate fi
utilizat chiar și pentru arhitecturi diferite.

SigLevel = ...
Stabilește nivelul de verificare a semnăturii pentru acest depozit. Pentru mai multe informații,
consultați secțiunea Verificarea semnăturilor pachetelor și bazelor de date, de mai jos.

Usage = ...
Stabilește nivelul de utilizare pentru acest depozit. Această opțiune acceptă o listă de subopțiuni
care trebuie să fie cel puțin una dintre următoarele:

Sync
Activează actualizările pentru acest depozit.

Search
Activează căutarea în acest depozit.

Install
Activează instalarea pachetelor din acest depozit în timpul unei operații --sync.

Upgrade
Permite ca acest depozit să fie o sursă validă de pachete atunci când se efectuează o operație
--sysupgrade.

All
Activează toate caracteristicile de mai sus pentru depozit. Aceasta este subopțiunea implicită
dacă nu este specificată.

Rețineți că un depozit activat poate fi operat în mod explicit, indiferent de nivelul de
utilizare stabilit.

VERIFICAREA SEMNĂTURII PACHETELOR ȘI A BAZELOR DE DATE

Directiva SigLevel este valabilă atât în secțiunile [options], cât și în secțiunile depozit&. Dacă este
utilizată în [options], aceasta stabilește o valoare implicită pentru orice depozit care nu oferă această
configurare.

• Dacă este stabilită la Never, nu va avea loc nicio verificare a semnăturilor.

• Dacă este stabilită la Optional , semnăturile vor fi verificate atunci când sunt prezente, dar bazele
de date și pachetele nesemnate vor fi, de asemenea, acceptate.

• Dacă este stabilită la Required, semnăturile vor fi necesare pentru toate pachetele și bazele de
date.

Alternativ, puteți obține un control mai fin prin combinarea unora dintre opțiunile și prefixele descrise
mai jos. Toate opțiunile dintr-un fișier de configurare sunt procesate de sus în jos, de la stânga la
dreapta, unde opțiunile ulterioare le înlocuiesc și/sau le completează pe cele anterioare. Dacă SigLevel
este specificat într-o secțiune a depozitului, valoarea inițială este cea din secțiunea [options] sau
valoarea implicită a sistemului, așa cum se arată mai jos, dacă nu este specificată.

Opțiunile sunt împărțite în două grupe principale, descrise mai jos. Termenii utilizați, cum ar fi
„marginally trusted” sunt termeni utilizați de GnuPG, pentru mai multe informații vă rugăm să consultați
gpg(1).

Când să se verifice
Aceste opțiuni controlează dacă și când trebuie să aibă loc verificarea semnăturilor.

Never
Orice verificare a semnăturilor este suprimată, chiar dacă semnăturile sunt prezente.

Optional (implicit)
Semnăturile se verifică dacă sunt prezente; absența unei semnături nu constituie o eroare. O
semnătură nevalidă este o eroare fatală, la fel ca și o semnătură de la o cheie care nu se află
în inelul de chei.

Required
Semnăturile sunt obligatorii; absența unei semnături sau o semnătură nevalidă reprezintă o eroare
fatală, la fel ca și o semnătură de la o cheie care nu se află în inelul de chei.

Ce este permis
Aceste opțiuni controlează ce semnături sunt considerate admisibile. Rețineți că niciuna dintre
aceste opțiuni nu permite acceptarea semnăturilor nevalide sau expirate, sau a celor de la chei
revocate.

TrustedOnly (implicit)
În cazul în care o semnătură este verificată, aceasta trebuie să se afle în inelul de chei și să
fie de încredere deplină (fully trusted); încrederea marginală (marginal trust) nu îndeplinește
acest criteriu.

TrustAll
În cazul în care o semnătură este verificată, aceasta trebuie să se afle în breloc, dar nu este
necesar să i se atribuie un nivel de încredere (de exemplu, încredere necunoscută sau marginală).

Opțiunile din ambele grupe pot fi prefixate suplimentar cu Package sau Database, ceea ce le va face să
aibă efect numai asupra tipului de obiect specificat. De exemplu, PackageTrustAll ar permite semnături cu
nivel de încredere marginal și necunoscut pentru pachete.

Valoarea implicită integrată este următoarea:

SigLevel = Optional TrustedOnly

FOLOSIND PROPRIUL DEPOZIT

       Dacă aveți numeroase pachete proprii personalizate, este adesea mai ușor să generați propriul depozit
       local personalizat decât să le instalați pe toate cu opțiunea --upgrade. Tot ce trebuie să faceți este să
       generați o bază de date comprimată a pachetelor în directorul cu aceste pachete, astfel încât pacman să o
       poată găsi atunci când este rulat cu --refresh.

           repo-add /home/pkgs/proprii.db.tar.gz /home/pkgs/*.pkg.tar.gz

       Comanda de mai sus va genera o bază de date comprimată numită /home/pkgs/proprii.db.tar.gz. Rețineți că
       baza de date trebuie să aibă forma definită în fișierul de configurare, iar {ext} este un tip de
       comprimare valid, așa cum este documentat în repo-add(8). Asta este!  Acum configurați secțiunea
       personalizată în fișierul de configurare, așa cum se arată în exemplul de configurare de mai sus. pacman
       va utiliza acum depozitul de pachete. Dacă adăugați noi pachete în depozit, nu uitați să generați din nou
       baza de date și să folosiți opțiunea --refresh a lui pacman.

       Pentru mai multe informații despre comanda «repo-add», consultați «repo-add --help» sau repo-add(8).

CONSULTAȚI ȘI

       pacman(8), libalpm(3)

       Consultați situl web pacman la https://archlinux.org/pacman/ pentru informații actuale despre «pacman» și
       instrumentele sale conexe.

ERORI

       Hibe? Probabil că glumiți; nu există nicio hibă în acest software&. Dar dacă se întâmplă să fie ceva
       greșit, depuneți o cerere de rezolvare a problemei cu cât mai multe detalii posibile la:
       https://gitlab.archlinux.org/pacman/pacman/-/issues.

AUTORI

       Responsabilii actuali:

       •   Allan McRae <allan@archlinux.org>

       •   Andrew Gregory <andrew.gregory.8@gmail.com>

       •   Morgan Adamiec <morganamilo@archlinux.org>

       Contribuitori importanți din trecut:

       •   Judd Vinet <jvinet@zeroflux.org>

       •   Aurelien Foret <aurelien@archlinux.org>

       •   Aaron Griffin <aaron@archlinux.org>

       •   Dan McGee <dan@archlinux.org>

       •   Xavier Chantry <shiningxc@gmail.com>

       •   Nagy Gabor <ngaba@bibl.u-szeged.hu>

       •   Dave Reisner <dreisner@archlinux.org>

       •   Eli Schwartz <eschwartz@archlinux.org>

       Pentru contribuitori suplimentari, folosiți «git shortlog -s» în depozitul .git pacman.

TRADUCERE

       Traducerea în limba română a acestui manual a fost făcută de Remus-Gabriel Chelu
       <remusgabriel.chelu@disroot.org>

       Această traducere este documentație gratuită; citiți Licența publică generală GNU Versiunea 3 sau o
       versiune ulterioară cu privire la condiții privind drepturile de autor.  NU se asumă NICIO
       RESPONSABILITATE.

       Dacă găsiți erori în traducerea acestui manual, vă rugăm să trimiteți un e-mail la translation-team-
       ro@lists.sourceforge.net.

Pacman 7.0.0                                    20 ianuarie 2025                                  PACMAN.CONF(5)